Numele meu este Roxana Georgescu, sunt de profesie Psiholog, si de asemenea am si specializarea de Consultant in Analiza aplicata a comportamentului – in curs de acreditare BCABA (Board Certified Assistant Behavior Analyst).


Experienta de ani de zile in lucrul cu oamenii, in consilierea parentala si in terapia copiilor cu TSA (Tulburare de spectru Autist), m-a facut sa-mi iubesc si mai mult meseria pentru ca am inteles si mai bine ca, daca avem niste parinti care isi dau seama ca trebuie sa invete meseria de parinte, si fac tot posibilul pentru asta, si-si vor creste copiii aplicand ceea ce au invatat, atunci acesti copii au sanse mult mai mari sa devina niste adulti impliniti!
Ma bucura colaborarea cu site-ul marya.ro , pentru ca, prin articolele de la rubrica de psihologie, am sansa sa ajut cat mai mult!

Daca noi, oamenii, ne vom ingriji si sufletul, atunci vom avea o viata mai buna!

 




loading…


  • tania

    am un baiat are 27 ani care a avut 3 relatii serioase. dupa fiecare a suferit foarte mult. Insa la ultima parca si mai mult. In sensul ca a inceput sa fie agresiv in limbaj, si mai mereu este deceptionat de orice fac altii. Dar apoi isi revine si spune ca ii pare rau de ce a spus in momentele de furie.
    De fel este educat, linistit, are serviciu bun, insa nu inteleg de ce are schimbarile de comportament. Cand furios de parca ar vrea sa bata pe cineva cand apoi este mai calm. Am stat cu el la lungi discutii si am explicat ca asa este viata si cu bune si cu rele. Si vor veni alte relatii. Insa el spune ca este prea sincer, sensibil si ca l-am creat prea cu bun simt. Incearca sa dea vina pe altii de cum se comporta el. Sfatuiti-ma ce sa fac.
    In ce directie sa-l indrum. Acum incerc sa ii dau naturiste pe baza de sunatoare, pt calmare, depresie. Suntem adeptii naturistelor. Multumim pt sfat.

    • Maria

      Am citit postarea ta si ma regasesc si eu in aceeasi situatie.Fiul meu are doar 19 ani si este la prima relatie.Starile acestea de nervozitate le are si el. L-am crescut singura, este un baiat cu bun simt si corectitudine.Nu stiu nici eu ce l-ar putea ajuta.Tot asa ca tine,Tania, incerc sa tratez pe cale cat mai naturala orice problema de sanatate. Astept si eu o recomandare din partea specialistului sau cuiva care a trecut prin aceasta stare.Va multumesc. Maria

  • Olar Lucica

    Multumesc lui Dumnezeu ca mai sint in lumea asta fiinte deosebite,persoane carora le pasa de semenii lor.Dumnezeu sa va dea sanatate si putere de munca.GBY.Roxana Georgescu fii binecuvintata.

    • Psih.Roxana Georgescu

      Multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase, si ma bucur ca v-ati simtit ajutata. Multa sanatate!

  • elena

    buna dimineata,am si eu un copil de 4 ani diagnosticat cu intarzaiere in dezvoltarea limbajului cu elemente autiste.am inceput sa lucram cu logoped a inceput sa vorbeasca cuvinte ca un copil de un an,cere ce vrea dar cand nu-l inteleg sau nu pot sa-i dau ce vrea ca nu are voie incepe sa tipe si sa se dea cu capul de pereti pana ai dau ce doreste.de la iasi mi s-a spus ca nu tine de autism ci de educatia care a primit-o ca mereu cand tipa ai dadeam ce vroia,si asta e adevarat si m-asi bucura tare mult sa fie asa si sa nu fie autism.mi s-a dat ca medicament encefabol si rispolept de la botosani de unde mi-au zis ca e un copil autist dar fara vreo analiza ceva doar doi psihologi din care unul a zis ca nu are nici o legatura cu autismul.de la iasi mi s-a zis ca doar cateva elemente autiste are dar si astea poate sa si le fi format din cauza ca nu vorbea si mi s-a dat ca tratament pt nervi si creier triapidal si vitamine cerebrolisin timp de trei luni 10 injectii pe luna si pastile cate una pe zi divizat in doua prize.eu nu vad nici o schimbare in comportamentul lui,adica daca are de tipat cand nu-i convine ceva tot tipa dar in schimb invata mai repede cuvintele le tine minte.acum eu va intreb e bun tratamentul pentru recuperare sau exista ceva mai bun?mentionez ca logopedul vine cate o ora pe zi 5 zile pe saptamana si sta cuminte si lucreaza chiar ai place sa invete.multumesc frumos si astept niste sfaturi de la dumneavoastra.

    • Psih.Roxana Georgescu

      Buna ziua dna Elena, medicamentele mentionate sunt prescrise, in general, in TSA(tulburare de spectru autist) dar trebuie avut grija in privinta lor, pentru ca nu toti copiii reactioneaza la fel, la tratament, si psihiatrul care le-a prescris ar trebui sa-l tina sub observatie. Ar fi bine sa-l urmareasca un neuropsihiatru de copii, cu experienta in TSA. Va recomand sa cititi cu atentie prospectul medicamentelor, si sa tineti o evidenta scrisa a schimbarilor din comportamentul baietelului. In cazul cerebrolizinului, pe durata acestuia poate aparea o stare mai accentuata de agitatie, dar duce la cresterea atentiei. Nu ati mentionat despre Tonotil; este un medicament care contine gama de vitamina B, si poate ajuta, dar trebuie sa vorbiti cu psihiatrul. In afara de logopedie vi s-a recomandat si alta terapie? Este bine ca ati inceput logopedia si ca sedintele sunt dese, dar cel mai important este ca baietelul are neaparat nevoie de terapie ABA(terapie de recuperare pe toate ariile) si pentru ca are deja 4 ani, trebuie sa recupereze cat mai mult si mai repede; ABA se va ocupa si de problemele de comportament ale copilului. Pentru aceasta terapie aveti nevoie de un specialist in ABA, si in zona oraselor mentionate, se gasesc terapeuti, cat si asociatii de profil. Indiferent cat de multe medicamente ia, ele nu vor duce la recuperare, fara suportul terapiei. Scrieti-mi aici, pe marya.ro, adresa d-voastra de e-mail si localitatea in care locuiti, si eu o sa va scriu pe mail mai mult, daca doriti. Multa putere si decizii intelepte!

      • elena

        Buna dimineata.adresa mea de email este:elena.bt78@yahoo.com sunt din botosani,judetul botosani.daca ma puteti ajuta cu niste sfaturi sau cu un medic specializat in autism asi fi foarte bucuroasa mai ales daca e din iasi ca mi-e mai usor sa ajung si pt ca am frate in iasi si am unde sa stau.nu prea cunosc medici aici in botosani si nici logopezi care sa lucreze cu terapia abba.am auzit ca e foarte buna pt acesti copii.multumesc frumos si astept sfaturile dumneavoastra.o zi buna.

  • marin margareta

    buna seara VREAU SA STIU DACA TREBUIE SA PLATESC IN CAZUL INCARE MA HOTARASC SA VA CER SFATUL TARE AS VREA DE LA O VREME NU REUSESC SA MA REGASESC DESI VREAU DIN TOATA INIMA NU POT SI CRED CA SINT NEBUNA

    • Psih.Roxana Georgescu

      Buna ziua dna. Margareta, imi puteti scrie aici, pe site, despre problema care va framanta, si eu o sa va ajut cu un raspuns, in care o sa va sugerez niste directii sau niste lucruri pe care le puteti face ca sa va fie mai bine. Raspunsul pe care o sa-l primiti nu va obliga la nicio plata!
      Astept sa-mi scrieti, si sunt sigura ca veti avea puterea sa depasiti dificultatile, pentru ca deja ati facut primul pas si ati cerut ajutor!

  • mariana

    Buna seara!aS DORI SAMI DATI NISTE SFATURI.EU sunt din Chisinau dar traesc in ItALIA,AM O FETITA DE 15 ANI SI UN BAIAT MAI MARE .ANGELA E CU MINE DE DOI ANI SI JUMATE DAR E SUPARATA FOC PE MINE CA AM ADUSO IN Italia .Eu sunt divortiata din 2003 ea cu tatal ei nu are contact,iam spus sai sune dar nimic nul suna eu nui mai spun nimic.Eu ma intilnesc cu un barbat ,de la inceput esea cu noi si duminica dar acum nu vra sa easa de loc .Are numai o prietena dar esa cu ea rar ,sta mai mult la televizor si comp,eu odata pe saptamina sau de doua ori incid totul si ea se apuca de brodat ,ii place ii cumpar ata si coasa , a cusut multe lucruri frumoase.Ea fregventeaza dansuri are intreceri vara are multe spectacole,ma starui sa ma duc cu ea cind sunt libera.In casa nu vorbim de loc parca suntem mute e tare inchisa in trinsa nu discuta nimic nu ma intreba despre nimic, numai cind are nevoe de bani sau de altceva .Eu seara pe la 20 30es sa ma plimb si ochem cu noi dar ea nu doreste sa easa sta la televizor ,numai cind ne ducem sa mincam o piza atunci vine cu noi.As dori sa discutam ,sami povesteasca ce are pe suflet sa avem un raport normal sa fie mai vesela mai vioae ,sa zimbeasca mai des e tare suparata pe viata …doar e tinara are toata viata inainte,doresc sa traiasca din plin viata nu sa stea toata ziua in televizor.multumesc anticipat

    • Psih.Roxana Georgescu

      Buna ziua dna. Mariana, este un lucru foarte bun ca ai observat starea in care se afla fiica ta si ca vrei sa faci ceva pentru a imbunatati lucrurile! Cred ca fata ta trece prin celebra criza a adolescentei, care este foarte grea pentru tineri, si pe deasupra, s-a suprapus cu mutarea in alta tara; deci ea trebie sa faca un dublu efort, sa se adapteze la schimbarile impuse de adolescenta si sa se integreze intr-un nou mediu. Nu ai precizat daca ea are un iubit(din text se poate deduce ca nu are) si atunci, una din cauzele frustrarii ei este faptul ca tu ai un barbat in viata ta si ea nu are; asta nu inseamna ca tu trebuie sa renunti la relatia ta dar o poti incuraja sa-si gaseasca si ea un partener care sa o aprecieze. Sa stii ca este destul de comuna aceasta furie a adolescentelor impotriva mamelor, insa continua sa faci eforturi intense ca sa spargi acest zid dintre voi; poti sa incepi prin a rezerva o seara numai pentru voi doua, in care sa faceti activitati care-i plac si ei, poti sa-i propui sa te invete si pe tine sa brodezi, sa-ti arati interesul pentru lucrurile care-i fac ei placere; puteti sa organizati periodic o miniexcursie sau o calatorie, in care sa fiti numai voi doua. De asemenea, fa tu primul pas si incepe sa-i impartasesti niste lucruri intime din viata ta, niste secrete, si accentueaza faptul ca ai foarte multa incredere in ea, si de aceea vorbesti aceste lucruri cu ea, si nu le-ai mai spus la nimeni, ea e singura care le afla; in schimb nu o presa sa-ti povesteasca si ea la randul ei, lasa lucrurile sa vina de la sine, si asta poate dura o perioada! Presupun ca merge la scoala, acolo trebuie sa aiba un psiholog, asa ca incurajeaz-o sa se duca sa vorbeasca cu psihologul scolii. Cumpara niste carti despre problemele adolescentei(sunt si in romaneste si sigur sunt si in italiana)si lasa-le la vedere in casa, ca sa o tenteze, si sa inceapa singura sa citeasca despre ce se intampla cu ea; multi tineri se sperie de schimbarile care se produc si de ceea ce simt, pentru ca nu au mai simtit niciodata aceste lucruri, si nu stiu la ce sa se astepte; de aceea poti sa-i povestesti chiar tu despre cum a fost adolescenta pentru tine. Ai inceput bine, cerand ajutor, continua sa te informezi si tu despre relatiile parinti-adolescenti, caci trebuie sa-i castigi increderea fetei tale, si sa o asiguri mereu ca poate vorbi despre orice problema cu tine, caci vei fi acolo sa o ajuti neconditionat; si probleme inseamna chiar si cele mai periculoase: sex, homosexualitate, avort, droguri, abandon scolar, orice la care parintii nici nu vor sa se gandeasca, dar copiii le pot experimenta, si se simt afectati de faptul ca nu au incredere sa vorbeasca deschis cu parintii, temandu-se de atitudinea lor. Iti doresc multa rabdare mai departe!

  • Cristina D

    Buna seara D-na Roxana,

    Acum 1 luna am pierdut-o pe mama.Pe langa durerea care ma copleseste a mai aparut o ingrijorare mare. Fetita mea de 7 anisori a inceput de vreo 2 saptamani sa-mi spuna ca are “ganduri negre”cu mine.La inceput au fost legate de teama ca voi merge si eu”in rai”,apoi mi-a spus “ca-i vin in capusor”ganduri ca eu sunt proasta,rea,urata,ca-i este rusine cu mine…etc.In seara aceasta insa m-a speriat tare rau,spunandu-mi plangand ca in timp ce o colora pe Alba ca Zapada s-a gandit ca daca m-ar omorii sangele meu ar fi la fel de rosu ca trandafirul..
    Sunt f ingrijorata ptr ea,a avut parte de o gramada de emotii…moartea bunicii(care se ocupa de ea in timpul saptamanii),primul an de scoala…
    Va rog sa ma sprijiniti si sa ma indrumati.
    Va multumesc !

    • Psih.Roxana Georgescu

      Buna ziua d-na Cristina,
      Imi pare rau pentru pierderea suferita si e bine ca cereti ajutor. In primul rand, problemele cu fetita nu sunt ceva neobisnuit pentru mintea unui copil, de aceea va sugerez sa va linistiti si sa privim impreuna situatia, ceva mai detasat. Asa cum dvs treceti printr-o perioada de doliu, care va dura ceva timp, tot asa trece si fetita, printr-un doliu, pe care-l proceseaza asa cum poate mintea ei de 7 ani. Din mesaj reiese ca sunteti foarte indurerata(ceea ce e normal) si cred ca asta se manifesta in tot comportamentul, starea de spirit si dispozitia dvs; lucrurile astea reprezinta o schimbare majora pt. fetita, care probabil ca nu v-a mai vazut niciodata intr-o astfel de stare; acum ea trebuie sa se acomodeze la noua situatie(bunica nu mai are grija de ea) si la atmosfera din casa. De multe ori cand traim o durere profunda, uitam ca si cei din jur pot trai o durere la fel de mare ca a noastra. De aceea, va sugerez sa stati de vorba cu fata, cat de mult, si de a o incuraja sa vorbeasca cu dvs tot ceea ce o preocupa(ea a facut primul pas, spunandu-va ce-i trece prin cap; e un semn ca vrea mai mult de la dvs). Tema care o preocupa cel mai mult, e despre moarte; e firesc, date fiind si evenimentele, deci raspundeti-i sincer si corect la toate intrebarile. Ea se poate gandi, ca asa cum bunica a murit, inseamna ca si ea si dvs, si altii, puteti muri; lucru adevarat, dar care-i trebuie explicat. E important sa-i subliniati ca ea nu a avut nicio legatura cu moartea bunicii, nimic din ceea ce a facut sau gandit ea, nu a produs acest lucru(trebuie sa-i inlaturati orice posibil sentiment de vinovatie). De asemenea, nu va aratati ingrijorarea fata de gandurile ei, pt. ca vreti sa aiba in continuare curajul de a vi le spune, si pt. ca nu vreti sa o faceti sa se simta vinovata pt. ele. Totodata, e posibil ca acest eveniment sa se suprapuna si cu manifestari din complexul Oedip, complex care exista la toti copiii, si care se rezolva de la sine, fara sa interveniti. Ce mai puteti face, este sa nu aiba acces la nicio emisiune cu violenta(stiri tv, filme, desene animate, jocuri video); in schimb ii sunt benefice, mai ales ca incepe sa citeasca, toate basmele copilariei(cu zmei, monstri, personaje negative); i-ar fi utila si o activitate sportiva, si extrascolara, in care sa-si canalizeze energia, gandurile, si sa-i incurajeze socializarea cu cei de aceeasi varsta; si daca e posibil, o poate ajuta mult, si pe termen lung, cresterea unui catel. Fiti in continuare alaturi de ea, incurajati-o sa-si exprime sentimentele, si daca continua motivele de ingrijorare, de orice fel(si scoala este un prag psihologic), nu ezitati sa consultati un psiholog, specializat pe copii.
      Va doresc liniste sufleteasca!

  • Iana

    Buna ziua dna Roxana.Am putea lua legatura prin email pentru a discuta asupra unei probleme care o am? Va multumesc anticipat.

    • Psih.Roxana Georgescu

      Buna ziua dna Iana, sigur ca da, scrieti-mi tot aici adresa d-voastra de mail si eu o sa va raspund pe acea adresa. Va doresc numai bine!

  • SERBAN MARIANA

    AM FOLOSIT MULTE SUGESTII DIN ARTICOLUL DECORARAREA CAMERII COPILULUI. COPILUL MEU A APRECIAT TOATE SCHIMBARILE. MULTUMIM!

    • Psih.Roxana Georgescu

      Puteti sa fiti mandra ca prin niste schimbari mici ati adus o contributie importanta la dezvoltarea copilului si l-ati facut mai fericit. Continuati specializarea in meseria de parinte si veti avea din ce in ce mai multe satisfactii. Mult succes!

  • Panait Marioara

    Ma bucur ca exista specialisti care se ocupa de astfel de copii cu probleme speciale. Asteptam si alte articole la fel de interesante. Multumim !

    • Psih.Roxana Georgescu

      Va multumesc pentru cuvintele frumoase. Copiii cu autism si alte nevoi speciale pot fi recuperati si putem participa cu totii, nu numai specialistii. Fiecare dintre noi poate deveni un asistent al specialistului, daca ne vom educa copiii sa-i accepte pe cei cu dizabilitati, sa se joace cu ei, sa devina prietenii lor, sa interactioneze cu ei in parc, la gradinita, la scoala si astfel ei vor da o lectie despre omenie, acelor adulti insensibili care-i resping si umilesc pe cei defavorizati.

  • Panait Marioara

    Articolele dumneavoastra sunt interesante si folositoare. Va multumim !

  • Psih.Roxana Georgescu

    Imi pare foarte rau pentru pierderea suferita dar e bine ca ati inceput deja sa faceti ceva pentru dvs, sa cereti ajutor!
    Mi-ar fi util daca as sti putin mai multe despre dvs.(varsta, statut familial) dar pentru inceput pot sa va spun ca in cazul unui doliu exista 4 etape pe care sufletul le traverseaza, intr-un ritm si o durata proprie fiecaruia. Prima etapa este cea a Negarii(in care nu acceptam ceea ce ni se intampla), a 2a etapa este cea a Furiei(suntem revoltati pt. ce ni se intampla), a 3a etapa este a Depresiei(cand poate ne dorim sa fim in acelasi loc cu cel pierdut)si ultima este a Acceptarii(mintea si sufletul se impaca cu situatia).Cel mai bine este sa urmeze si o etapa de mobilizare de resurse pt.a continua sa ne inbunatatim viata mai departe, chiar daca cel drag nu mai este!

  • nicoleta ionita

    vreau sa ma regasesc,m-am pierdut cind a murit mama si nu mai sti cine sunt,ce vreau ,ce trebuie sa fac fara ea!