Un pas catre sublim

In lungul timp ce se scurge de la momentul in care pasesti pentru prima data in sala de dans si pana la cel in care poti spune ca faci deja performanta intalnesti oameni mai mult sau mai putini buni, situatii mai mult sau mai putin fericite, ajungi sa ai un sir de amintiri mai mult sau mai putin induiosatoare. Iar daca e sa vorbim despre succes, cu atat mai mult: este mai mic sau mai mare, vine mai repede sau pleaca mai repede s.a.m.d. Insa tu, ca dansator, nu ar trebui sa fii influentat de acesti factori. Nu dansa nici pentru oameni, nici pentru situatii, nici pentru a avea amintiri placute sau succes. Danseaza pentru tine!

Bineinteles, nimeni-sau aproape nimeni- nu vine la un curs de dans cu intentia clara de a face performanta, de a participa la concursuri, de a-si face o cariera in acest domeniu. Incepi impins de prieteni sau iubit/a, ca sa mai adaugi putina diversitate in viata de zi cu zi. Dar odata ce ajungi sa asculti muzica si sa iti iasa cativa pasi pe ritm, ceva in tine se schimba. Hobby-ul devine stil de viata. Radeam cu o prietena care imi spunea: “De cand dansez latino vreau paiete si in paharul cu vin”. Da, este adevarat. Mai ales salsa LA, cu accentele ei puternice pe diferiti timpi, este un dans aprig, care vrea sa ofere dansatorului sau dansatoarei sansa de a se pune in evidenta. Cei doi incearca sa fie cat mai mult remarcati, respectand, fireste, muzica. Fata va trimite eventual un pupic rapid unui admirator, iar baiatul va face cu ochiul unei fete care il priveste topita de pe margine. Hainele trebuie sa fie alese pe baza acestui principiu: rochita sau fusta sa nu zboare de pe tine cand faci mai mult de 3 piruete, dar eventual sa arate piciorul printr-o crapatura; nici bluza nu va “decola” si nici nu se va incolaci in mainile partenerului cand acesta executa o figura mai complicate; va straluci atragator, va pune in evidenta coafura si machiajul.

Dupa stadiul de “debutant” cred ca toti dansatorii latino si-au schimbat garderoba. Au inceput sa se imbrace conform cerintelor ringului si in afara lui. Personal, am devenit mai constienta de propria-mi femininatate si ma comport ca atare, prin tinuta, gesture, limbaj, atitudine.

Am facut aceasta mica paranteza pentru a reveni, acum, la ideea initiala: salsa si dansul, in general, nu raman la stadiul de hobby aproape niciodata. “Vin in continuare la cursuri pentru ca vad in dans mai mult decat dansul”,  mi-a spus o eleva. Atat de simplu,  atat de adevarat. Ajungi sa legi prietenii, iti schimbi modul de a gandi si a actiona, te indragostesti si suferi, dar mereu ramai in lumea aceasta, de unde iti iei energie, inspiratie. Iar cand totul in jur devine trist, cand toti te tradeaza sau pur si simplu te sufoca, ramai doar tu si dansul. Dai drumul la muzica, inchizi ochii si visezi. Iar corpul tau viseaza cu tine, exprima ceea ce traiesti. Este o terapie, fara psiholog, fara sa te barfeasca nimeni.

In schimb, zeul dans ne cere o singura ofranda: sinceritatea! Nu dansa pentru oameni, succes sau bani. Sau nu doar pentru asta. Revino mereu la tine, danseaza-ti tie si nu celor din jur.

Numai dansand pentru tine te vei simti o picatura de divinitate, cea care ti-a inspirit initial aceasta arta si care o tine in viata.

Numai asa te vei simti liber si vei putea sa dansezi “pe verticala” nu “pe orizontala”.

Articol: Cristin Art

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Un pas catre sublim, 5.0 out of 5 based on 3 ratings

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ