Stai jos, daca acesta este locul tau!

Am sa va spun o poveste. Unii s-ar putea sa o cunoasteti. Este, din punctul meu de vedere, cea mai frumoasa invatatura budista.Doi calugari mergeau impreuna si, ajunsi la un rau, se pregatesc sa il traverseze. Pe mal insa statea si o femeie care, temandu-se de curentii puternici, ii roaga sa o ajute sa treaca dincolo. Unul dintre calugari o ia in brate, traverseaza cu ea, dupa care se despart si fiecare isi continua drumul. O bucata buna de timp cei doi merg in tacere, insa calugarul care nu o purtase pe femeie pe brate era ingandurat, nervos. La un moment dat nu se mai poate abtine si ii spune celuilalt: “Frate, stii ca invatatura noastra ne interzice orice fel de contact cu femei. De ce ai ajutat-o pe aceea dumneata?” Celalalt budist ii raspunde calm: “Frate, eu am lasat-o pe malul celalalt, in timp ce tu inca o porti”.

Ni se intampla de multe ori in viata aceasta: unii construiesc, actioneaza iar ceilalti se ocupa doar de criticarea constructiei respective. Nu spun ca nu este buna critica, insa apreciez un eventual scop bine definit care sa o insoteasca.

Toamna aceasta a inceput remarcabil pentru mine: m-am indragostit! Si, odata cu acest sentiment inaltator caruia i-am permis sa-mi inunde fiinta, am inceput sa ma bucur de fiecare detaliu frumos din jurul meu. Am privit cu atentie cultivata frunzele, castanele, cerul, oamenii, culorile, zambetele, intentiile. Am lasat uimirea sa se cuibareasca in sufletul meu. Mi-am permis sa zambesc larg, sa nu-mi mai pese daca zambetul meu este ratacit intre incordari si frustrari. Toamna aceasta am respirat magie cu toti porii!

Si, ciudat lucru, in fiecare zi mi se intampla sa gasesc dovezi clare ca starea pe care o traiesc nu este doar a mea. Ca se intampla ceva cu noi in lunile acestea in care ne-am relaxat dupa sperietura cu zapada din octombrie. Am reusit totusi sa mai gasim un pic de ragaz si chiar si prietenele mele care nu au pasiuni culinare au facut gem de gutui, iar cativa prieteni s-au trezit cumparand un buchet de flori pentru iubita lor. Fara nici o ocazie! Astept cu nerabdare inca doua, trei evenimente frumoase in viata mea, pana sa ridic din nou garda.

Intre timp insa inca “vibreza pasii mei/ de parca merg pe clave”, de la enenimentul petrecut saptamana trecuta, a V-a aniversare a scolii de dans Salsa Factory.

Imi amintesc de spusele unui intelept: “poti pierde totul intr-o clipita, important e sa nu te pierzi pe tine”. Corect! Iar cand ajungi sa organizezi un eveniment care implica invitati din strainatate, showuri, Dj, costume, vanzoleala…iti asumi si toate compromisurile care vin cu asta, incepand de la validarea unui precedent pana la promisiunea mentala a continuitatii. Iar asta atrage chestiuni ce tin de concret: nopti nedormite, filtrarea prietenilor (pe principii nu intotdeauna dorite de tine), exprimarea autoritatii. Aceasta cere putere. Cere coordonare si incredere. Un antreprenor lucreaza, in primul rand, cu riscul. Ca un joc cu si de-a jocul!

Prin urmare, intr-o comunitate latino care se dezvolta vazand cu ochii, dar care nu vrea sa iasa din carapace- sau inca nu gaseste mijloacele, nu pot sa nu apreciez un eveniment care te tine pe ringul de dans pana la sase dimineata, trei zile la rand. Care iti ofera intalnirea cu prietenii din toata tara, care creeaza noi legaturi, dare aduce iubire! Pentru ca, inainte de toate, trebuie sa nu uitam ca dansul este despre transmiterea unei emotii!

Iar pentru cei care au ceva de criticat, ca fratele budist, le recomand sa priveasca cele cateva frunze care-au mai ramas inca in copaci. Bucura-te de toamna!

Articol : Cristin Art – Latin dance instructor

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ