Reducerea indemnizaţiei de creştere a copilului în perioada iunie 2010 – septembrie 2012 cu 15%

Reducerea indemnizaţiei de creştere a copilului în perioada iunie 2010 – septembrie 2012 cu 15% în baza Legea nr.118/2010 nu a respectat principiul legalităţii. Recent, în practica instanţelor din România s-a pus problema restituirii diferenţei de 15% reţinută din indemnizaţia de creştere a copilului în baza Legii nr. 118/2010, tot mai multe mame formulând cereri în instanţă pentru restituirea acestor sume importante de bani. În perioada iunie 2010 – septembrie 2012 s-a reţinut abuziv 15% din indemnizaţia de creştere a copilului, reţinute în baza Legii nr.118/2010.

Reţinerea de către stat a unui procent de 15% din indemnizaţia de creştere a copilului reprezintă  o încălcare gravă şi abuzivă a dreptului de proprietate, astfel cum a fost definit şi analizat în jurisprudenţa CEDO, în condiţiile în care indemnizaţia reprezintă un drept câştigat raportat la salariul avut anterior naşterii copilului. Conform legii indemnizaţia pentru creşterea copilului se stabileşte în cuantum de 85% din salariul ultimelor 12 luni anterioare naşterii copilului. Reducerea indemnizaţiei cu 15% este abuzivă, nejustificată şi încalcă dreptul de proprietate astfel cum este acesta reglementat în art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. S-a statuat în mod constant de către Curtea Europeană a Drepturilor Emolui că drepturile salariale sunt protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, Curtea enunţând principiul potrivit cu care şi drepturile de creanţă decurgând din drepturile salariale sunt asimilate proprietăţii, astfel că drepturile salariale, care au la bază munca prestată de salariaţi, fiind drepturi de creanţă, corelative muncii depuse, sunt asimilate proprietăţii. Indemnizaţia de creştere a copilului reprezintă un “bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţie, iar reducerea cu 15% a acesteia reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate, ingerinţă ce trebuie să respecte condiţiile stipulate de Convenţie pentru a fi conformă art. 1, respectiv:

– existenţa unui interes general;

– proporţionalitate dintre interesul general şi imperativul ocrotirii drepturilor individuale;

– măsura luată să fie prevăzută de lege şi dreptul internaţional.

Privarea de 15% din indemnizaţia de creştere a copilului nu a presupus nici o despăgubire sau compensare integrală sau parţială, Legea nr. 118/2010 neoferind posibilitatea de a obţine despăgubiri pentru privarea de proprietate propriu-zisă, lipsa totală a despăgubirilor impunând subsemnatei o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate garantat şi apărat de art.1 din Protocolul nr. 1 al CEDO.

Legea nr.118/2010 nu a respectat principiul legalităţii, nefiind clară, accesibilă şi previzibilă, fiind ignorate toate princiipile pentru funcţionarea unui stat de drept.

Întrucât indemnizaţia pentru creşterea copilului decurge din dreptul la salariu, iar acesta este un corolar al dreptului constituţional la muncă, diminuarea aceste indemnizaţii se constituie într-o veritabilă restrângere a dreptului la muncă, măsură ce se poate lua doar în condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie.

Se încalcă prevederile art. 1, alin. 5 din Constituţie, întrucât având în vedere că indemnizaţia decurge din dreptul la salariu, iar reducerea salariului a fost declarată nelegală este cert şi evident că şi diminuarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului este nelegală, astfel că aceasta echivalează practic cu un nou impozit, ce excede sferei impozitelor reglementate de Codul fiscal.

Avocat: Coman Daniel

Foto: David Castillo Dominici

 

 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Reducerea indemnizaţiei de creştere a copilului în perioada iunie 2010 - septembrie 2012 cu 15% , 5.0 out of 5 based on 1 rating

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ