Inchisoarea din Sighetul Marmatiei, sediul principal al “Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei”

Construita in 1897 de catre autoritatile austro-ungare, inchisoarea Sighet este una dintre  inchisorile “negre ale comunismului”.

Initial, penitenciarul a functionat ca inchisoare de drept comun (in perioada 1918-1945), insa incepand cu anul 1945 a devenit un fel de lagar de exterminare.  La jumatatea secolului XX, inchisoarea Sighet era considerata “unitate de munca speciala” , fiind denumita si “Colonia Dunarea”.

Conditiile din inchisoare erau la limita demnitatii umane, iar detinutii era obligati sa stea in picioare in cea mai mare parte a zilei, fiind hraniti in conditii mizerabile. Mai mult decat atat, acestia nu aveau voie sa se uite nici macar pe fereastra, iar daca indrazneau sa se abata de la aceste dispozitii, erau inchisi in “celula neagra” (o camera in care nu se gasea niciun fel de obiect si era lipsita de lumina).

In inchisoarea Sighet si-au gasit sfarsitul foarte multi oameni de cultura ai tarii, politicieni, istorici si oameni ai Bisericii. In 1955, dupa ce Romania a fost admisa in ONU, a avut loc o gratiere colectiva, iar multi dintre detinutii politici au fost eliberati sau au fost transferati. O alta parte a acestora au fost obligati la domiciliu fortat.  Dupa acest moment, inchisoarea din Sighet  a redevenit inchisoare de drept comun.

In 1977, inchisoarea a fost dezafectata si a adapostit, rand pe rand, o fabrica de maturi si un depozit de sare. Incepand cu anul 1994, in cladirea principala a inchisorii a fost amenajat un muzeu. Tot aici se gaseste si sediul “memorialului Durerii din Sighet” (infiintat de Fundatia Academia Civila, al carei presedinte fondator a fost Ana Blandiana).

Memorialul Durerii, cunoscut si ca Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei este cel mai important obiectiv turistic din Sighet.

Primele sali ale muzeului  au fost inaugurate in anul 1997, iar in 1998, Consiliul Europei a decis sa alature “Memorialul Durerii” de la Sighet cu alte “locuri de pastrare a memoriei continentului”, alaturi de Memorialul din Auschwitz si “memorialul Pacii “ din Normadia.

In afara de fosta inchisoare stalinista de la Sighet, memorialul cuprinde si Centrul International de Studii asupra Comunismului de la Bucuresti.

Cimitirul Saracilor din Sighet este, la randul sau, una dintre partile componente ale Memorialului Durerii, fiind situat la o distanta de 2,5 kilometri de oras. In acest cimitir erau ingropati detinutii care isi gaseau sfarsitul in inchisoare. Activitatea se desfasura pe timpului noptii, in mare secret.

In anul 2008, in “Cimitirul Saracilor” a fost amenajat un altar de piatra, alaturi de o cruce de piatra pe care se gaseste inscriptionat un verset biblic- “”Fericiti veti fi voi cand va vor ocara si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea.” (Matei 5, 11).

In 1997, a fost publicata in Monitorul oficial legea privind declararea complexului “Memorialului victimelor comunismului si al rezistentei din Sighet” ca ansamblu de interes national.

Sursa foto: turism-blog.ro

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Inchisoarea din Sighetul Marmatiei, sediul principal al “Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei”, 5.0 out of 5 based on 1 rating

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ