In turnul Tampei de-ochi-at!

Am stat mult in balanta daca sa scriu journalistic sau poetic despre cel mai romanesc congres salsa din lume: National Salsa Congress. Am ales poetic. Iata deci manifestarea in cuvinte a unei inimi imbibate de iubire pentru dansul latino:

Inchisi intre peretii propriile temeri, tremurand in fata turturilor amenintatori de schimbari si decizii, ne gasim alinarea in lucruri mici, care ne produc placere pe moment. Devenim dependenti de hobbyuri! Eu una, l-am ales pe al meu si ma bucur de alegerea facuta in fiecare zi!

National Salsa Congress, desfasurat in intervalul 23-27 ianuarie 2014, s-a impus si anul acesta printr-o organizare care ne-a lasat pe fiecare sa ne manifestam: spiritul creativ in dans, curiozitatea, tinutele, tendintele. Adica ceea ce are mai bun un eveniment: intalnirea cu prietenii vechi si discutiile presarate cu zambete, showuri indraznete si diversificate, workshopuri pentru toti si toate! Si, implicit, o duzina de prieteni noi, gustul unor viitoare intamplari inedited.

Fenomenul salsa din Romania se incapataneaza sa ramana un fenomen. Oamenii care au pornit cu un avant fantastic, acela despre care crezi adesea ca o sa duca la epuizarea subiectului in cauza, vin mereu cu lucruri noi, cu si mai mult entuziasm, cu mereu revigorat elan. Ceea ce duce la o singura concluzie: teritoriu fara granite!

Am coborat din tren intr-un Brasov subtil, discret (atat cat poate el), ca orice oras care isi stie valoarea si nu are nevoie sa si-o tipe. Dar cand se pune pe treaba…iti schimba reperele!

Joi a fost party-ul de incalzire, cu oamenii carora le sari in brate cand ii vezi, dansat cu aceeasi persoana de mai multe ori, ca sa epuizezi o parte din dor. Vineri déjà eram cu totii acolo, ne imparteam in trei sali de dans, cautand un moment de respiro curmat brusc de o melodie pe care nu poti sa stai jos! Am incins atat de tare atmosfera incat cerul s-a simtit nevoit sa fie partas la bucuria noastra si fulgi mari, frumosi, au inceput sa-si sustina showul afara, ca o replica necesara la o perena manifestare. Afara si inauntru era ceva sublim, nepalpabil si totusi atat de amplu si concret, ceva spectral. Care a continuat si sambata. Dupa workshopuri, o masa buna si cateva ore de somn ne gaseam din nou pe ringul de dans! Peste doua mii de oameni!  Efectul psihedelic al unui carusel magic.

Despre seara de duminica trebuie insa sa vorbesc separate. NSC-ul se recomanda prin seara de duminica. Adica…mai ales prin seara de duminica: battleul instructorilor si muzica live! Tu, gingas cititor al acestor randuri, inchipuie-ti: dansam de trei nopti de la zece seara pana la sase dimineata. Pe putin! Si totusi duminica am simtit nevoia sa dansam mult, foarte mult, sa nu stam deloc jos! TUMBAITO, formatia bulgara care exceleaza prin calitatea coverurilor, a venit anul acesta cu cateva compozitii proprii. Mi se parea ca pana si obiectele din jur absorb un beat al sfintilor salsei, ca instrumentele au prins viata si scot singure sunete. Desluseam pasiuni arzatoare tamaduite de muzica ce, ca o alinare, fura o sincopa doar pentru a se dovedi vadit umana. Notele sareau in aer si se asezau pe brate, pe parul frumos aranjat al fetelor, pe solduri!

Cred ca mi-ar fi fost greu sa fiu fotograf!

Am plecat epuizata si multumita, implinita, recunoscatoare. In urma mea frumosul oras mi-a facut cu ochiul!

Articole&Foto – Cristin Art
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
In turnul Tampei de-ochi-at!, 5.0 out of 5 based on 4 ratings

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ