Cum sa fie un succes intrarea copilului la scoala

Pentru ca scoala a inceput deja, cred ca toti parintii de scolari, chiar si ai celor din clasa zero, au ajuns la concluzia ca, aceasta etapa este total diferita de cea a gradinitei. Deoarece dificultatile incep sa fie de alta natura, e necesara o abordare diferita a lor. In primul rand, momentul intrarii copilului la scoala este un prag psihologic important pentru cel mic, dar in aceeasi masura, este un prag psihologic si pentru parinti. Ca acestia sa-si poata ajuta copiii sa treaca prin aceasta etapa cat mai bine posibil, si sa puna bazele unei atitudini corecte si benefice fata de scoala, pentru multi ani de-acum incolo, trebuie sa stie care sunt elementele cheie pe care sa le urmareasca, pe care sa puna accentul, si cum sa le abordeze.

Astfel, multi parinti care si-au cocolosit copiii pe parcursul gradinitei, care i-au ajutat constant la toate sarcinile de autoservire si ingrijire, nelasandu-i sa invete sa aiba grija de ei insisi, au constatat acum, la inceperea scolii, ca ‚micutii’ lor nu pot sa se descurce singuri, cu toate activitatile pe care trebuie sa le faca independent, si nu mai are cine sa vina sa-i ajute.

Exemplele sunt numeroase, incepand cu imbracatul si dezbracatul propriilor haine, mai ales ca, la multe scoli, se impune uniforma, si aceasta de regula, are foarte multi nasturi (mai ales la baieti) si mai multe piese vestimentare. Incepand chiar de la clasa zero, este prezenta in orar, ora de educatie fizica, unde copiii trebuie sa se schimbe de uniforma, in echipamentul potrivit, si apoi la loc, in uniforma. Pentru cine nu este obisnuit si antrenat sa-si schimbe hainele si sa se descurce cu tot felul de inchizatori, intr-un timp relativ scurt, tot acest proces va fi extrem de greu. Acest copil nu numai ca nu va reusi sa se descurce singur, dar va deveni si extrem de frustrat, pentru ca va ramane mereu in urma, colegii nu-l vor mai astepta, si nu are cine sa vina sa-l ajute, pentru ca profesorul trebuie sa-si tina ora. Si in felul acesta va capata eticheta de ‚moscait’ sau altele asemanatoare, care il vor pune in inferioritate.

Un alt exemplu este cazul in care copilul nu a fost invatat sa foloseasca toaleta in mod independent, cu toti pasii, de la inceput pana la sfarsit. Pana la scoala, tot timpul a fost cineva care l-a curatat in zonele intime, si l-a spalat, el neinvatand sa se ingrijeasca, si iata ca la scoala trebuie dintr-o data, sa se descurce singur la toaleta, dar el nu stie cum. Va inchipuiti accidentele jenante pe care le are, in conditiile in care nu are haine de schimb, si uniforma trebuie sa ramana curata. Si mai mult, va fi nevoit sa faca fata singur acestei rusini, caci va trebui sa se intoarca de la baie, in clasa.

Alta abilitate necesara, sa fie capabil sa aiba grija de propriile lucruri. Daca tot timpul cineva a strans lucrurile dupa el, a avut grija sa nu piarda ceva, el nu va avea acum la scoala, dezvoltat simtul responsabilitatii si grijii fata de propriile bunuri. In felul acesta va pierde foarte multe si foarte mult, caci nu mai are o ‚umbra’ care sa-i poarte de grija.

Ce e de facut si ce concluzii putem trage?

In primul rand, pentru acest gen de situatii, NU E DE VINA COPILUL! Parintii trebuie sa se gandeasca inca din perioada gradinitei ca va veni vremea in care nu mai are cine sa-l ajute pe copil, si el trebuie sa se descurce singur. Asa ca, inca din acei ani, sa incurajeze si sa dezvolte la maxim, capacitatea copilului de a se descurca independent, abilitatile de autoservire si simtul responsabilitatii. Daca acum la scoala se confrunta cu asemenea dificultati, singura solutie este sa se exerseze cu copilul acasa, toate situatiile in care el nu se descurca. Sa fie pus cat mai mult sa inchida/deschida nasturii, pana capata dexteritate, sa fie pus sa-si faca singur ghiozdanul, sa fie invatat sa se descurce la toaleta fara niciun ajutor, sa i se dea responsabilitati in cadrul familiei, sa-si ingrijeasca camera si lucrurile. Ca etapa intermediara pana va stapani tehnica nasturilor, se pot coase pe camasa, benzi de arici, iar nasturii sa ramana la suprafata.

Alt element necesar in aceasta etapa, este sa-l invatati pe copil masuri importante de siguranta. Astfel, el trebuie sa stie numele complet al parintilor, un numar de telefon la care se poate suna in orice situatie, si adresa completa. In plus, trebuie invatat ce sa faca in situatia in care nu a venit nimeni sa-l ia de la scoala; oricand pot sa apara situatii nepravazute, si e bine ca scolarul sa nu intre in panica si sa stie cum sa actioneze (sa nu plece din scoala, si sa anunte invatatoarea sau paznicul scolii, de situatia in care se afla). Tot aici am putea introduce si instruirea copilului cu privire la protejarea intimitatii sale si a altora.

Revenind la scoala, acum incepe si ritualul temelor pentru acasa. Cel mai bun lucru pe care-l pot face parintii, este sa le ofere copiilor un ajutor minim, si sa-i invete sa se descurce singuri si sa-si asume responsabilitatea sarcinilor. Daca copiii primesc prea mult ajutor, vor deveni dependenti de acest ajutor, nu vor sti sa faca fata singuri, solicitarilor scolare, si cel mai rau, isi vor face parintii prizonieri ai temelor. Acestia nu vor mai putea sa se ocupe de alte treburi, si vor avea niste copii care-i conditioneaza (Vrei sa am note mari, atunci stai cu mine si ajuta-ma cat mai mult la teme; nu stai, nu-mi fac temele). Ca sa nu se formeze acest cerc vicios, parintii sa fie prudenti inca de la inceput.

In cazul oricarui copil, este necesara laudarea si incurajarea in mod constant a EFORTULUI depus de acesta pentru a invata, si educat sa gaseasca cai de rezolvare a situatiilor problema cu care se confrunta. Nu e de ajuns sa fie felicitat pentru inteligenta sa, lucrul asta poate chiar sa-i dauneze, caci va intelege ca el e suficient de destept, si nu mai trebuie sa munceasca ca sa invete. Din contra, poti sa fii foarte inteligent, dar sa ramai in urma celor care au invatat sa invete, si sa-si puna la munca propria minte.

De asemenea, scolarul trebuie incurajat si sustinut sa-si exprime propriul punct de vedere, ori de cate ori se poate. Acesta este un bun exercitiu ca sa invete sa aduca argumente cu care sa-si sustina opinia; nu conteaza ca acestea nu sunt corect construite sau valabile, lucrurile astea se invata, dar cel mai important este ca el se obisnuieste sa aiba curajul de a exprima ceea ce gandeste, si invata sa gandeasca cu propria minte, fara sa mai accepte neconditionat, alte puncte de vedere. Aceasta calitate lipseste societatii noastre, si e de datoria noastra sa o dezvoltam la generatiile tinere: Curajul de a avea si de a afirma propria opinie!

Totodata, nu e de neglijat nici incurajarea, dezvoltarea si exersarea creativitatii! Chiar daca scoala se ocupa prea putin de acest aspect, este o abilitate care te poate ajuta foarte mult in viata. Si din pacate, foarte multi copii au o capacitate creativa extraordinara, dar pentru ca ea nu este lasata sa se exprime si nu este cultivata, se pierde incetul cu incetul. De aceea, gasiti-i scolarului cat mai multe domenii si cai prin care poate sa-si exploateze creativitatea la maxim, chiar daca sunt extrascolare.

In plus, elementele cheie ce trebuiesc urmarite sunt: incurajarea constanta a scolarului, dezvoltarea unei increderi cat mai mari in fortele proprii, cresterea respectului de sine, si construirea unei bune imagini de sine, incurajarea socializarii si formarii relatiilor de prietenie, cat si construirea unei bune relatii de comunicare intre el si parintii sai. Toate astea se vor realiza FARA sa se faca apel la: umilirea scolarului, ridiculizarea lui, exprimarea dezamagirilor cu privire la el, si folosirea comparatiilor cu alti copii.

Ce trebuie sa mai stie un copil care incepe scoala? Sa stie ca invata la scoala pentru el si pentru binele lui! El nu se duce acolo nici ca sa le faca pe plac parintilor, nici pentru profesori, si pentru niciun alt motiv. El merge la scoala pentru a putea avea o viata mai buna! Lucrurile astea chiar trebuie sa-i fie spuse, pentru ca felul in care va percepe el scoala, acum la inceput, va fi hotarator pentru toti anii care vor urma de acum inainte! Si al doilea lucru foarte important, este ca trebuie invatat sa fie cat mai independent posibil, caci cei care au mereu nevoie de ajutor, nu vor deveni niste oameni puternici!

Asa ca, dragi parinti, ganditi in perspectiva pentru copiii vostri, si nu numai la momentul prezent, ajutandu-i sa-si construiasca o structura solida cu care sa faca fata vietii, caci copilaria este cea mai scurta perioada din dezvoltarea umana si trece foarte repede, dar ce se construieste acum iti va influenta toata viata!

Ingrijiti-va sufletul, consultati un psiholog!

Psih. Roxana Georgescu

Foto: stockimages

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Cum sa fie un succes intrarea copilului la scoala, 5.0 out of 5 based on 1 rating

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ