Complexe legate de ochelari?

Discutam in acest articol despre acele persoane care au probleme de vedere si care sunt nevoite sa poarte ochelari, dar care se simt complexate din aceasta cauza, si in consecinta, consuma foarte multa energie psihica, incercand sa faca fata situatiei.


Exista trei mari categorii de purtatori de ochelari: copiii, adolescentii si adultii, fiecare din ele avand, in general, probleme specifice. Sa le luam pe rand:
Copiii sunt cei care, in marea lor majoritate, nu-si dau seama de problema de sanatate pe care incep sa o aiba si traiesc o buna perioada de timp cu simptomele date de deteriorarea vederii. Din aceasta cauza, cele mai frecvente consecinte sunt manifestate prin esecul scolar. Cei mai in masura sa depisteze problema cat mai repede sunt parintii, care trebuie sa-si intrebe copiii, intr-un limbaj adecvat varstei, daca au anumite simptome, ce ar indica nevoia de ochelari. Pe copiii mai mici, care se pot exprima mai greu in aceasta directie, parintii pot sa-i testeze personal, reproducand oarecum testul de la cabinetul de oftalmologie. Ce inseamna asta? Ii cer copilului sa denumeasca imagini de pe o plansa pe care o tin in fata lui. Dupa doua, trei raspunsuri, schimba imaginile si muta plansa din ce in ce mai departe de ochii copilului. Atentie insa, ca trebuie folosite poze de obiecte pe care micutul stie sa le denumeasca! Daca au aparut indoieli, atunci copilul este dus cat mai repede la medicul oftalmolog, pe principiul ca mai bine prevenim, decat sa recuperam. S-a facut controlul, acum copilul trebuie sa poarte ochelari! Ei bine, asta este o schimbare importanta pentru el, si e bine sa fie pregatit psihic pentru a o accepta. Asta inseamna ca parintii sa vorbeasca cu el, sa-i explice situatia pe intelesul lui, sa accentueze faptul ca e spre binele lui. In niciun caz nu trebuie sa-i dea de inteles ca ar avea vreo boala, vreun handicap, ca e inferior fata de cei care n-au ochelari. Apoi copilul trebuie implicat in alegerea ramelor, parintii sa tina cont si de preferintele lui (pana la urma, el e cel care-i va purta) si sa faca din acest proces, o adevarata aventura. Si mai mult de atat, chiar pot sa organizeze o mica petrecere, bineinteles si cu tort, prin care sa sarbatoreasca ‚aparitia’ ochelarilor. Nu e de neglijat nici faptul ca ceilalti copii s-ar putea sa rada de ochelarii lui, si cel putin unul ii va spune o rautate. De aceea, copilul trebuie invatat sa faca din ochelari un atu, sa se foloseasca de ei in avantajul sau, sa devina suficient de puternic incat sa faca fata replicilor umilitoare. Una din metodele sigure de succes este sa i se citeasca povesti sau sa vada filme si desene animate care au eroi cu ochelari; cel mai celebru exemplu fiind Harry Poter, care a declansat chiar o moda cu celebrii sai ochelari. Cel mai important este ca un copil cu ochelari sa se placa pe el, sa se iubeasca si sa se considere frumos cu ochelari, si pentru asta poate primi oricate incurajari si complimente. Toate aceste lucruri au menirea de a-i creste increderea in sine si de a nu considera ochelarii, un element de tortura, evitandu-se formarea unor complexe!
Daca copilaria a trecut, dar in adolescenta e momentul purtarii ochelarilor, atunci problemele se nuanteaza. Cea mai importanta e cea legata de imagine, de cum se percepe pe el insusi si de cum va fi perceput de ceilalti. Oricum aceasta perioada este plina de schimbari majore la care adolescentul trebuie sa faca fata cu succes, asa incat ochelarii nu trebuie sa devina un stres in plus. El va fi preocupat in principal de cum va arata cu ochelari, daca ceilalti il vor placea cu noua infatisare, si cel mai important, daca va fi atragator pentru domnisoare dragute. De asemenea, mai este ingrijorat sa nu i se puna etichete, asociate in general cu ochelarii, cum ar fi ‚tocilar’, ‚prostanac’ si altele. Aceste lucruri trebuie discutate cu parintii, si daca e cazul, cu un psiholog, caci la aceasta varsta, imaginea de sine e si mai importanta, si daca se formeaza complexe, ele pot dura toata viata. Asa ca familia sa nu rada de gandurile adolescentului, considerandu-le puerile si cerandu-i sa se ocupe de probleme serioase; pentru el, problema ochelarilor poate fi sfarsitul lumii, mai ales daca se simte neinteles. Si de data aceasta, ochelarii trebuie sa devina un accesoriu care sa-l puna in valoare pe tanar, iar pentru fete si un element de cochetarie, cu ajutorul caruia sa se simta frumoase si atragatoare!
La maturitate, si cu cat se apropie mai mult varsta a treia, se impune folosirea ochelarilor. De data aceasta, chiar daca persoanele in cauza isi dau seama ca au nevoie de ochelari, prezentand diverse simptome, amana cat mai mult cu putinta vizita la oftalmolog. De ce fac asta? Pentru ca au de depasit un prag psihologic; pana acum si-au trait viata fara ochelari, dar acum au nevoie de ei, deci trebuie sa-si accepte si varsta, si faptul ca au inceput sa se indrepte spre batranete. Aceasta etapa nu este usoara, si la fel ca in celelalte, suportul emotional din partea apropiatilor este foarte important. De data asta e randul copiilor sa-si inteleaga parintii, sa-i ajute in alegerea ramelor care sa le dea un aspect mai tineresc, si sa-i complimenteze pentru infatiseara lor. In niciun caz sa nu-i tachineze cu tot felul de expresii, de genul ‚Ochelarii astia te fac o batranica simpatica!’ sau si mai rau ‚Nu vezi c-ai imbatranit, pune-ti odata ochelari!’. Chiar daca sunt spuse de persoane dragi, acest gen de replici pot rani foarte mult. Asa ca varsta nu este un scut impotriva complexelor, de aceea si seniorii trebuie sa se simta bine in pielea lor si sa-si accepte cat mai usor cu putinta declinul biologic si schimbarile de imagine, familia putandu-i ajuta foarte mult in aceasta directie!
Ingrijiti-va sufletul, consultati un psiholog!
Psih. Roxana Georgescu

Foto: photostock

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Complexe legate de ochelari?, 5.0 out of 5 based on 4 ratings

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ