Ciorchini de simfonie

Din deliciul cotidian al unei, sa zicem prin absurd, vieti implinite, zaresc totusi o umbra de indoiala si incertitudine. Se distinge totusi, fiind singurul punct contrastant, urma de neliniste cauzata de frica. Aceasta este cea mai virulenta insusire a omului. Singura mereu prezenta si intreprinzatoare.

Fac totusi inca doi pasi in afara cercului si curm acest sentiment de nefericire cu antidotul perfect: muzica!

Pasesc cu atentie printre cioburi de sunete, armonii, aranjamente si constat ca, desi dispersate, intregul de hazard pe care il alcatuiesc este reconfortant. Ce zeu darnic a adus muzica pe pamant? (…) Tind totusi sa cred contrariul, deci reformulez intrebarea: cand s-a hotarat muzica sa creeze existenta? Pentru ca nu-mi pot inabusi convingerea ca ea, cea dintai, este intra-adevar, “cea dintai”. Singura arta eterna, singurul adevar demn!

In noptile usor tulburi, ce se incapataneaza uneori sa se transforme in saptamani, imi ingadui o concluzie pozitiva, pe care viata cotidiana mi-o calca in picioare si la care revin mereu cu contra-argumente sumbre, si anume aceea ca, totusi, oamenii sunt binecuvantati.

Ca sunt bucati de divinitate, atarnate intr-un precar echilibru in destinul unei planete care inca nu si-a gasit scopul. Sau l-a pierdut imediat dupa ce l-a gasit. Totusi, revin, spunand: dincolo de morbidul situatiilor strangulante care ne incearca nervii, exista mereu ceva care ne aduce la suprafata, exista mereu o barca, viata este o cinica insiruire de evenimente, scrisa intr-o nota satitica! Pentru ca, oricat de profund ingropati in regrete, frustrari si insuccese am fi, suntem conectati de balonul cu aer cald, care ne scoate la suprafata, rezonand frumos odata ajunsi sus: muzica!

Imi rod degetele incercand sa ma apropii, macar sa ma apropii, din directia potrivita de acest mister de alchimie, un mister ca simple manifestari ale vietii: matematica, iubirea, vinul!

Mereu in cautarea extazului, a exaltarii pe care n-o atingem decat cu un varf de aripa, intr-o bataie dinscontinua. Mereu pe verticala!

Aha! Deci avem totusi aceasta caracteristica: aspiram spre inalt! Privim cu melancolie cerul! Perfect! Suntem salvati!

Acum pot sa dorm. Macar in noaptea aceasta pot sa visez linistita, pentru ca avem ceva din insusirile unei pasari: zborul si muzica. Mie imi este de ajuns!

joyful pill: Acesta este cel mai frumos Craciun al anului!
Autor: Cristin Art

Sursa foto:renjith krishnan

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Ciorchini de simfonie, 5.0 out of 5 based on 1 rating

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ