Barbatul “copil” versus Barbatul matur

Fiinta umana are mai multe nivele de dezvoltare: din punct de vedere biologic, mental si emotional. Sistemele noastre sociale, inclusiv cel juridic, au convenit ca un individ are un anumit grad de dezvoltare in functie de varsta lui biologica.
Conform acesteia, omul poate fi catalogat ca fiind copil, adolescent, tanar si adult in toata puterea cuvantului, clasificare care influenteaza si functionarea societatii. S-a plecat de la ideea ca odata cu dezvoltarea biologica, persoana evolueaza in acelasi ritm si pe celelalte paliere ale dezvoltarii. Acest lucru e valabil pentru majoritatea oamenilor dar exista si exceptii. Cele mai cunoscute de noi, din punct de vedere legal si social, sunt cele in care nivelul de dezvoltare mentala al unei persoane este inferior nivelului de dezvoltare biologica, adica varsta mentala nu corespunde cu varsta biologica. Deci aceasta persoana are un anumit grad de handicap mental sau in limbaj popular este considerata imatura. Din cauza acestei corespondente care trebuie sa existe intre nivelul biologic si nivelul mental, se considera ca la fiecare varsta trebuie sa ai un anumit grad de maturitate.
Dar problema despre care se vorbeste foarte putin si care nu prea este luata in considerare, este ca fiecarei varste biologice trebuie sa-i corespunda si un anumit nivel de dezvoltare emotionala. Din pacate, in societatea noastra se constata ca din ce in ce mai multi oameni care sunt bine dezvoltati din punct de vedere biologic si mental, nu au acelasi nivel de dezvoltare si din punct de vedere emotional. Palierul afectiv a ramas in urma. Daca in cazul unei proaste dezvoltari mentale, individul are probleme cu functionarea lui in societate si de cele mai multe ori cu exercitarea unei meserii, in cazul unui individ cu probleme de dezvoltare emotionala putem spune ca el profeseaza chiar si meserii cu grade de dificultate si complexitate foarte mari si de asemenea poate detine si functii de conducere. Acest lucru este posibil pentru ca deficientele emotionale pot fi foarte bine ascunse in viata profesionala. Insa ele vor iesi la suprafata in sfera relationala si mai ales in cadrul relatiilor de cuplu.
Aceasta problematica este una foarte complexa si mai ales valabila pentru ambii parteneri, atat pentru femei cat si pentru barbati. Dar asa cum spune si titlul articolului, acum vom vorbi despre problemele partenerului masculin.
Luam ca punct de plecare un individ care conform varstei biologice este considerat adult. Din punct de vedere legal, asta inseamna varsta de 18 ani dar conform psihologiei varstelor intre 18 si 24 ani se poate vorbi de adultul foarte tanar. Insa chiar si de la aceasta varsta dezvoltarea emotionala a persoanei trebuie sa inceapa sa fie cea corespunzatoare unui barbat si nu a unui adolescent sau mai rau, a unui baietel.
Daca lucrurile evolueaza cum trebuie, atunci vom vorbi de un barbat in toata puterea cuvantului, daca nu, atunci vom vorbi de barbatul care a ramas ‚tot un copil’, imatur emotional. Dupa cum am mentionat mai sus, acest barbat ‚copil’ poate fi un excelent profesionist in domeniul sau dar pe planul relatiilor de cuplu va intampina multe dificultati. Stiind aceste lucruri, e bine ca o femeie care isi cauta si isi alege un partener pentru a avea o relatie serioasa, sa-l evalueze pe acesta si din punctul de vedere al dezvoltarii lui emotionale. De ce e important? Pentru ca aceasta dezvoltare va influenta foarte mult relatia dintre cei doi si de cele mai multe ori efectele se vor rasfrange asupra sufletului femeii si mai putin asupra barbatului, pentru ca de cele mai multe ori, el nici nu e constient de imaturitatea lui emotionala. Despre cum poate ea, femeia, sa cunoasca mai bine sufletul partenerului ei vom vorbi in articolul urmator.
Ingrijiti-va sufletul, consultati un psiholog!
Psih. Roxana Georgescu

Fotograf: Maggie Smith

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ